"Epuizat"

... si stii ca e gresit, ai mai gresit odata in privinta aceasta, dar continui sa repeti greseala. Stii care e realitatea, dar continui sa o modelezi, sa o vezi prin prisma dorintelor tale; continui sa o deformezi si, mai grav, sa crezi in forma alterata. Doar pentru ca acest contur e mai frumos; exact ca 'perfectiunea', despre care credem cu vehementa ca exista si ca o putem atinge.

Si atunci, de ce suntem surprinsi atunci cand ne lovim cu putere de forma sa reala?