Este ciudat cum te poti detasa, atat de usor, de anumite lucruri/persoane in jurul carora univesul tau s-a rotit o perioada de timp si cum poti ingropa sub prezent toate sentimentele pe care acele anumite lucruri/persoane te-au facut sa le gusti.
...pentru ca, mai apoi, sa sesizezi ca inca mai porti amprenta pe care au lasat-o pe inima ta , inca iti poti aminti "acele momente care te-au lasat cu respiratia taiata" si, stupefiat, constati ca inca le porti cu tine.
Si iti dai seama ca exact de acele anumite lucruri/persoane ti-e dor cel mai putin, pentru ca ele, dintr-un anumit motiv, si-au castigat dreptul de a fi aruncate printre resturile murdare, inutile sau chiar abjecte din cutia ta cu amintiri.
... si tii in mana suvenirurile pe care le-ai primit din partea trecutului, reprimand impulsul de a le distruge, gandindu-te ca nici macar ele nu te pot intoarce la momentele dupa care tanjesti atat.
"In our mutual shame we hide our eyes to blind them from the truth that finds a way from who we are."
