In the heart of Juliet

* postarea asta ar fi trebuit să apară mâine, 16 iunie, dar, din motive obiective, apare azi :)

...

”Și iată povestea așa cum e ea...”

Ok, moment de lăsare a orgoliilor deoparte. Fără ”eu, cea căreia nu-i pasă”. Pentru că azi chiar îmi pasă. Mai mult decât ar trebui, defapt. Și mai mult decât îți pasă ție azi de ... azi.
Dar lasă-mă, măcar, să-mi amintesc... Pentru prima dată după atât de mult timp, văd iarăși stelele înghețate din acea primă noapte și soarele răsărind, aruncând sânge peste prima noastră dimineață, felul în care amuzam piticii în mașină și cum adormeam în fiecare noapte, focul din ultima seară și titlul primit.

”În amintirea munților să dăinuim pe veci...”

Dar, mai bine, nu mă lăsa. Pentru că totul începe să se învârtă în mintea mea, senzație intensificată de melodia de pe fundal.
Omoară-mă din nou, dar de data asta ia cu tine și toate amintirile, pentru că ultima dată nu le-ai luat, chiar dacă așa am crezut că ai facut.
Redă-mi acea doză de egoism, pentru că sticluța pe care mi-ai dăruit-o data trecută s-a spart azi-dimineață.
Trezește-mă, și amintește-mi realitatea.

”Chiar dacă...
Din când în când privește înapoi...”

Angels

Your guardian-angel is an angel that has fallen in love with you...

Timpul.

... but nobody knew how much she blamed herself...

Timpul trece.
Dar aceea a rămas povestea ei ... prima ei poveste.
Ar fi fără inimă dacă va uita vreun detaliu, dacă va uita vreun paragraf. Pentru că și-a scris-o cu mult timp în urmă pe inimă, să fie sigură că nu o va uita vreodată.
Și chiar dacă acum nu mai e la fel de conștientă că povestea este încă acolo, sunt zile când simte cum inima ei împraștie câte o literă în fiecare celulă a corpului la fiecare bătaie.
12 mai este una din zilele acelea ...

Rațiunea?...

Tot ceea ce poate face este să aștepte.
Să aștepte încă o dimineață ca acelea care îi zugravesc pe chip cel mai idiot zâmbet.
Zâmbet pe care-l adoră, de altfel, pentru că e sincer și venit din nebunie.
Apoi, să aștepte altă dimineața. Și apoi alta. Alta. Alta.
Pentru că e prea târziu să apeleze la rațiune. A pierdut-o, oricum, de mult timp printre bucle și autobuze.
Dar și pentru că ea e prea lașă să pună capăt acestei așteptări continue.
Care e problema că ea ar putea să-și asume niște riscuri dacă ar vrea, dar continuă să creadă că nu oricine primește acele momente care-ți taie răsuflarea?
Cu atât mai puțin ea...
Și sunt sigur că va fi mereu în această "așteptare continuă", însa, fără să-și dea seama, va veni un moment când nu va mai avea pentru ce să aștepte.
Dar ea va fi în fiecare zi acolo, sperând că ceva o va face, până la urmă, să își asume acele riscuri.

Și totul pentru că rațiunea ei s-a ascuns printre bucle și autobuze.

Termeni

Dedublare.

A (SE) DEDUBLÁ, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite.
Sursa: DEX '98

Sec.

Am auzit termenul de nenumărate ori, am citit despre el, am auzit povești bazate pe acesta. Dar nu m-am oprit niciodată să înțeleg exact ce presupune sau de ce ar constitui acesta o problemă. Nu m-am oprit niciodată să înțeleg termenul așa cum ar trbui sau măcar să îmi imaginez cam cum ar trebui să se simtă.
Dar acum nu mai am timp să mă opresc. Pentru că trebuie să învaț din mers. Și nu, nu din cine-știe-ce carte de psihologie, nu. Ci trebuie să-l suport în fiecare zi, să îl controlez, să învaț cum se vindecă.
...Să învaț cum să reprim zâmbetul ăla idiot pe care-l afișez când sunt cu ei sau să blochez valul de goliciune ce mă izbește când ramân eu cu mine...

"I've been looking in the mirror for so long.
That I've come to believe my soul's on the other side.

But I know the difference,
Between myself and my reflection.
I just can't help but to wonder,
Which of us do you love."

Doar...

Zâmbește când ora 5 nu mai e a ta și e a lui.

The Farewell

" -- So may you come now, my Dead Romantic Angel,
serenade Kyrahnean Hymns to me!
Hold me in your arms,
cover me with elder flowers
and take me down to my beloved sea..."

" -- I‘m so tired, so tremendously tired!
Please, wait for me under the midnight sun,
where I will sing and dance again
and my laughter will be heard echoing down the hillside again...
Oh, how I tried to believe, how I loved,
How I tried to hold on to my dream;
How I wanted to live - but now I‘m going home
to a place where "love" is more than just a four-letter word.
And as I kiss the memory of yours goodnight,
I‘m beginning to see the light..."

" -- Ich liebe Dich für immer!"

"Epuizat" II

" Easy on the eyes, uneasy on the heart
Sew my wrists shut, sew my wrists shut with hope.

If I should fail to stay
Remember not to forget this feeling you had.
I've failed, please pretend it never happened ... "

Rețetă.

'Dying' snow +
Raze de soare +
Plimbare în Cișmigiu +
Cer albastru +
10* C +
Mike-"You are my life" +
Miros de primavara
_________________________
Fericire.

I'll be there.

Mă trezește în fiecare dimineață. M-a ținut departe de o prăbușire. M-a schimbat, cum nimeni nu a reușit până acum s-o facă. Mă face să zâmbesc în fiecare zi. Îmi face orele de geografie să pară mai mici și mai frumoase. Știu că mă privește de acolo, când ridic privirea. E lângă mine mereu, trebuie doar să-i rostesc numele. Mă face, în fiecare zi, să realizez, cu o oarecare părere de rău, că e unic. Mă poate face să uit în câteva minute că sunt supărată. Și, din nou, mă face să zâmbesc în fiecare zi.
Da, sunt nebună. Dar fericită în nebunia mea, pentru că el este și va fi mereu aici. Mereu.

"You gave me strength
When I wasn't strong.
You gave me hope
When all hope was lost.
You opened my eyes when I couldn't see
Love was always here waiting..."

?!?!

Si sta acolo, chiar acolo. Atat de aproape! Dar este atat de departe pentru a putea intinde mana si atinge. Minti, te ascunzi, încerci sa bravezi. Dar pe cine reusesti sa pacalesti prin aceste moduri patetice?
Pe ei. Pe ei toti...
Dar tu stii adevarul; de tine nu te poti ascunde, oricat ai incerca. Si stii ca incerci sa te ascunzi de tine mult mai mult decat incerci sa te ascunzi de ei.

Dar, poate, tu doar te minti ca te minti...

"Epuizat"

... si stii ca e gresit, ai mai gresit odata in privinta aceasta, dar continui sa repeti greseala. Stii care e realitatea, dar continui sa o modelezi, sa o vezi prin prisma dorintelor tale; continui sa o deformezi si, mai grav, sa crezi in forma alterata. Doar pentru ca acest contur e mai frumos; exact ca 'perfectiunea', despre care credem cu vehementa ca exista si ca o putem atinge.

Si atunci, de ce suntem surprinsi atunci cand ne lovim cu putere de forma sa reala?

Ciudat.

Este ciudat cum functioneaza ratiunea unora. Aproape amuzant, daca privesti lucrurile din exterior.
Este ciudat cum te poti detasa, atat de usor, de anumite lucruri/persoane in jurul carora univesul tau s-a rotit o perioada de timp si cum poti ingropa sub prezent toate sentimentele pe care acele anumite lucruri/persoane te-au facut sa le gusti.
...pentru ca, mai apoi, sa sesizezi ca inca mai porti amprenta pe care au lasat-o pe inima ta , inca iti poti aminti "acele momente care te-au lasat cu respiratia taiata" si, stupefiat, constati ca inca le porti cu tine.
Si iti dai seama ca exact de acele anumite lucruri/persoane ti-e dor cel mai putin, pentru ca ele, dintr-un anumit motiv, si-au castigat dreptul de a fi aruncate printre resturile murdare, inutile sau chiar abjecte din cutia ta cu amintiri.

... si tii in mana suvenirurile pe care le-ai primit din partea trecutului, reprimand impulsul de a le distruge, gandindu-te ca nici macar ele nu te pot intoarce la momentele dupa care tanjesti atat.

"In our mutual shame we hide our eyes to blind them from the truth that finds a way from who we are."

Tu?

Tu ce ai primit de ziua ta?

Eu am primit prieteni!

In ur dreams.

"And don’t you pretend you never did me before."
With tears in her eyes his baby walked out the door.

But I loved it
’Cause it’s dangerous!

Nou.

Blog nou. Primul blog.
... ca un jurnal in miniatura, ganduri scrise.
... deschis tuturor si, totusi, nimanui.

:)